Relaxeaza-te cat citesti …
Scriam odata ca “eu nu sunt un barbat pentru orice femeie , iar Ea, nu e o femeie pentru orice barbat”. Sigur, citind asta, lumea va cauta in suflet spiritul critic, specific tuturor si voi fi aratat cu degetul si catalogat drept: “un increzut”! Nu-i asa? Dar nu, nu e asta. Nimeni nu cunoaste nevoile sufletelor noastre, decat acei foarte putini care reusesc sa intre acolo. Defapt nu intra ci sunt lasati. Cum sunt lasati? Nici macar nu e o reteta sau un efort anume. Pur si simplu pot. Prin felul lor de a ne citi sufletul si a oferi ceea ce cautam. Asa pot spune si eu despre mine: doar eu stiu ce isi doreste sufletul meu. Si nu e vorba de frumusete sau vreun corp perfect, desenat in revistele de modeling. Nu! E vorba de felul in care Ea ma poate iubi. Nebuneste. Cu disperare. Cu dependenta. E vorba de a ti se spune ca esti iubit, ca esti drag, ca Ea abia astepata sa te ia in brate, sa iti sarute ochii, sa iti mangaie fata si sa se uite in ochii tai pentru a gasi linistea si siguranta. Si nu e neaparat vorba de a auzi toate acestea, cat sa ajungi tu sa simti, dincolo de orice indoiala, ca asa este. De spus, se poate spune. Dar cati oameni reusesc sa ne faca sa simtim ca asa este? Aici se face diferenta. Eu, care nu sunt pentru orice femeie, ma bucur sa aud, dar mai mult decat asta, vreau sa ma faca sa simt ca iubirea, dorul, dependenta, sunt reale. Si asta nu e usor. Trebuie sa il cauti pe omul acela in interiorul tau si sa il gasesti acolo. Ca un organ. Sa simti ca daca ar pleca nici tu nu ai mai putea trai. Si atunci, da, te cuprinde frica, teama de a-l pierde. Si ce se intampla? Gasesti cuvintele care nu credeai ca exista. Si le spui. Si ramai mirat de cat de frumos poate iubi sufletul tau. Si gasesti si altceva: gesturile, privirea. Imbratisarea e plina de pasiune, de parca ai vrea sa treci efectiv prin omul acela. Il lipesti de tine ca si cum acolo ar fi locul lui dintotdeauna. Iar cand dragostea si dorul nu mai incap in suflet, curg prin ochi. Iar eu, cel care o vreau pe Ea, femeia care nu e pentru orice barbat, cred ca sunt cel mai ciudat dintre toti. Deja sunt gelos. Cel mai gelos. Viata m-a tinut deja atata timp departe de Ea. Am ajuns gelos pe cei ce o cunosc dinaintea mea. Deja au petrecut mai mult timp alaturi de Ea. Am ajuns gelos pe vant … a stat in parul ei mai mult decat mana mea. Si nici cu marea nu mai sunt asa bun prieten, caci si pe ea sunt gelos, devreme ce, a imbratisat-o mai mult decat am facut-o eu. Iar pe nisip? Da, si pe el! A sarutat-o-n talpa mai mult decat voi reusi eu in anii ce-au ramas. M-am refugiat singur, cu tine, in mintea mea, de mii si mii de ori. Acolo te tin protejata, ferita de tot raul dinafara. De obicei, locuiesti in sufletul meu, alaturi de toate lucrurile mele valoroase: iubirea, dragostea, bunatatea si iertarea. In viata ni se poate lua orice lucru material. Putem fi loviti, raniti sau pierde tot ce posedam. Dar sufletul … sufletul nu ni-l poate lua nimeni niciodata. De aceea te tin acolo. Din cand in cand, te aduc in mintea mea. Ca sa te pot privi. Mintea mea iscoditoare nu lasa sufletul sa se bucure asa cum vrea. Ii e frica sa o faca. Daca te pierde? Ne-am intrebat vreodata: “cum ne vom putea continua viata fara omul care este viata noastra insasi”? Ne-am intrebat asta? Atunci cand ai omul iubit alaturi, totul capata contur in mintea ta. Iti vezi viata pana la finalul ei. Iti vezi fericirea. Te linistesti. Ai un drum. Si mai important: nu ai un drum oarecare. Ai drumul dorit. Sperat. Iubit. Fericit. Traiesti din asta si totul in jurul tau nu are nici o valoare. Esenta este omul din viata ta. Vreau sa fii numarul meu unu. Dacă am o zi buna sau rea, tie vreau sa îți spun prima. Sufletul meu încărcat se golește doar in fata ta. Corpul tău îl îndrăgesc. Fie ca îl ating sau doar îmi plimb privirea pe el , ești numărul meu unu. Cu fata cufundata in parul tău as vrea sa adorm. Și parfumul pielii tale sa ma îmbrace. Sa îmi cuprindă corpul meu întreg. Orice simt, orice doresc , orice trăiesc, vreau sa le fac cu tine. Pentru ca ești numărul meu unu. Iubirea am cunoscut-o înainte-ti. Dar nu am știut ce este. Și pentru ca doar tu imi poti arata, ești numărul meu unu. Sa plâng , sa rad, sa zbier sau sa dansez, cu tine-as vrea pe toate sa le fac. De-ar fi sa zbor, doar cu tine de mana as putea. Iar când sufletul meu va suferi sa ma iei in sufletul tău. Sa ma aperi. Sa ma ridici. Sa ai grija de tot. Și te voi iubi. Pentru ca ești numărul meu unu. Iar dacă inima mea de folos îți va fi vreodată, bucuros ți-o dau pe toată. Sa plec ca sa trăiești, e cel mai mic efort. Sa pot iubi nu este greu. Sa o pot face cu tot sufletul meu, e unic. Iar când viața mea se va sfarsi, tu sa fii un ultim lucru ce o să-l privesc. De ce? Pentru ca toată viața mea vei fi fost numărul meu unu.
Din când in când reciteșc toate micile “ povestiri” postate pana acum dar întotdeauna ma opresc la aceasta.
Îmi da o stare aparte, idealista…
Felicitări pentru articol!