Tudor

despre Ea

Cautatorii insetati, cu sufletul deschis, vesnic gata de a se indragosti, exploratorii ce nu accepta a fi mintiti ca visele nu zboara, croiesc zmee din propriul suflet si zboara spre cer. Iar cand privesc zambitori spre Pamant, constata cu uimire ca nu e nici o scara, ci doar iubirea un om drag ce a facut posibila calatoria. 

Contacteaza-ma

Cartea sufletului

In aerul racoros al diminetii, pasind spre anticariatul meu uitat in timp, privesc spre amalgamul de sticla si otel ce pune stapanire pe oras. Nu imi transmite nimic, doar raceala. Asa imi dau seama ca, locsorul meu primitiv, de pe partea dreapta a parcului de un verde viu si aromat cu mirosul proaspat de iarba cosita , se incapataneaza sa mai transmita un mesaj in lumea asta rece: suflet! 

Sufletul diferit

Intr-o seara in care nimic interesant nu se intampla, am iesit la o plimbare. O camasa albastra, parul cam ciufulit, o esarfa verde amintind de coasta Amalfi, o plimbare in aer curat si iata-ma ajuns in zona mea preferata. Imediat ce iesi din parcul marginit de tufele mari de liliac alb si mov, ce schimba aerul in parfum, pasesti pe strada Indragostitilor. 

Numarul meu unu

Scriam odata ca “eu nu sunt un barbat pentru orice femeie , iar Ea, nu e o femeie pentru orice barbat”. Sigur, citind asta, lumea va cauta in suflet spiritul critic, specific tuturor si voi fi aratat cu degetul si catalogat drept: “un increzut”! Nu-i asa? Dar nu, nu e asta. Nimeni nu cunoaste nevoile sufletelor noastre, decat acei foarte putini care reusesc sa intre acolo. 

Floarea din gradina

Atunci când am scris “Suflet de păpădie”, eram in locul meu preferat de pescuit. Iar azi, m-am intors. Un brat mort al vechiului Olt, fortificat de dealuri mereu acoperite cu un verde crud, o oglinda albastra a apei brăzdată de rățuște care vin si ciugulesc din găleata cu momeala atunci când sunt neatent, cu margarete de un alb cu adevarat alb, ce cresc in iarba netunsa de pe mal, perfecta pentru a-ti așeza, descult, picioarele in ea. Iar eu, din scaunul meu, privesc acest tablou.

Noaptea de dragoste

…. am iesit in strada. Paseam spre casa cu privirea in pamant. Am auzit un claxon, sau poate nu. Vajaitul orasului ma obosea atat de tare, nu ma lasa singur cu gandurile mele…. “si eu te iubesc”. Oare chiar mi-a spus asta, sau e doar in mintea mea? Ma simt obosit de atatea si atatea framantari. Am nevoie sa evadez. Sa fug de gandurile mele. Nu! Am nevoie sa fug de temerile mele! Nu vreau sa stric totul. 

Sufletul isi cere perechea

Undeva intre cer si pamant, intre visare si real, Ea, hoinareste fara directie in lumea asta mare. Ma cauta. Defapt, nu ma cauta exact pe mine, ci pe toti asemeni mie. Exista un tipar anume de om in lumea asta si tiparul acela spune ca, nimic in lume nu e mai important decat sufletul. Sufletele comunica intr-un mod intangibl. I-as putea spune chimie, telepatie sau in orice alt mod. Dar e limpede ca ele comunica. Se cauta.

Suflet de papadie

Azi am fost la pescuit, in căutare de liniște.  Zi de primavara, sfârșit de Aprilie. Îmi plac lucrurile simple. Descult, mi-am asezat picioarele in păpădii. Iubesc sentimentul de libertate. De simplitate. Și nu ma aliniez cu lumea. Nu sunt defect, nu sunt ciudat, ci altfel. Fără sa îmi dau seama, degetele mi s-au acoperit de sporii păpădiilor. Iar in adierea blândă a unui vânt primăvăratic, au zburat spre stanga mea.

Despre Ea, pe malul marii

Mintea mea îmi amintește mereu de “ea”. Locuieste acolo și nu vrea sa plece. Și nici nu vreau sa o facă. Zilnic îmi aduce aminte de ea, de parca trebuie sa am grija de ea, ca de un copil: o hrănesc cu amintiri, ma hrănește si ea la fel, îmi aduce un zâmbet și ma gândesc cu drag la ea. Mereu am chipul ei in fata ochilor. Si parul lung. O scot din mintea mea din când in când , o privesc și o pun înapoi. Ca pe o carte in biblioteca.

Primul sarut

Pe masa din bucatarie, alaturi de micul dejun, trona ziarul de dimineata, pe care mama il rasfoise in graba. Cuvintele pesimiste m-au lovit ca un pumnal drept in inima: doar 1% dintre noi, au norocul in viata, sa-si gaseasca marea iubire. Si mai putini au sansa de a o pastra. Brusc mi-am dat seama de naivitatea mea. 1%. Doar atat? Mintea mea tulburata, incerca sa gaseasca o explicatie. Poate e o greseala. Dar daca nu? Si-am recitit din nou. Da , e corect.

www.despreea.ro

Admin: admin@despreea.ro

Personal: tudorsgro@yahoo.co.uk